Ce este acupunctura
Acupunctura este cea mai folosită metoda de tratament din lume. Ea este de altfel şi cea mai veche. Primele dovezi sînt de acum aproape cinci mii de ani
Acupunctura este o terapie ce constă în stimularea unor puncte bine stabilite de pe piele în special prin înţeparea lor, dar şi prin alte metode cum ar fi încălzirea, electricitate, rază laser, cîmp magnetic sau mecanică prin masajul acestor puncte.
Punctele de acupunctură se găsc în toate zonele corpului. Aceste puncte sînt dispuse în parte pe nişte traiecte numite meridiane. Există însă şi puncte extrameridiane. Există peste 360 de puncte situate pe meridiane si încă alte cîteva sute situate în afara lor.
Localizarea şi descrierea acestor puncte a fost făcută înca din antichitate iar in zilele noastre a fost confirmată prin diverse măsurători electrice. Punctele pot fi obiectivate prin faptul că posedă calităţi electrice diferirte faţă de tegumentul adiacent.
Înainte de stimularea punctelor are loc un examen foarte minuţios al bolnavului în vederea stabilirii diagnosticului.
După aceasta se vor alege cîteva puncte în vederea echilibrării energiei bolnavului şi se vor întepa cu niste ace speciale. Acele sînt lăsate pe loc de regulă 10 - 20 minute pîna la jumătate de oră mai rar, după care se scot, repetîndu-se înţeparea (în general) după una - două zile.
Punctele unei noi sedinte de acupunctura vor fi alese în urma reevaluării stării pacientului. Aceste puncte pot fi diferite de cele folosite în şedinta anterioară. n functie de gravitatea bolii şi de durata ei sînt necesare una sau mai multe şedinţe de acupunctură.
Tratamentul poate fi făcută atît curativ cît şi profilactic. Esenţial în acupunctură este abilitatea de a echilibra perturbările apărute în corp precum şi acordarea individului la marile ritmuri cosmice iar accentul cade pe prevenţia bolilor.
În afară de înţepare punctele pot fi stimulate după cum am spus öi prin alte metode care vor fi descrise pe larg în capitolele următoare.
Exista 12 meridiane principale pe care sînt situate mai multe puncte, meridiane corespunzatoare organelor interne. Acestea sînt: Plămîn, Intestin gros, Stomac, Splina-pancreas, Cord, Intestin subţire, Vetică urinară, Rinichi, Pericard, Trei focare (fără un corespondent fizic exact), Vezică biliară, Ficat. Prin punctele situate pe aceste meridiane si prin alte puncte situate în afara lor poate fi reglată activitatea organelor şi ţesuturilor in direcţia accentuarii sau diminuării activităţii acestora.
